Inceputul

Totul a început dintr-o joacă: hai să mă joc cu sârme, mărgele şi cleşti! Şi a mai fost dorinţa de a mă răsfăţa (eu pe mine!) cu chestii mai altfel decât ce găseam în magazine. Au fost multe încercări mai puţin reuşite, unele chiar total nereuşite, din cauza nesiguranţei gestului de început, când mâna nu reuşea să dea forma imaginată si desenată. Încetul cu încetul sârma pare să nu se mai răzvrătească şi încep să apară primele bijuterii cu care poţi să ieşi în lume. E o bucurie! Ideile vin si vin si nu pot ţine ritmul cu ele din lipsa de timp (frustrant si enervant!). Vreau să fac o mie de lucruri deodată, mă apuc de toate si apoi trebuie sa iau o pauza, să mă dau doi metri înapoi, să trag o gura de aer şi să  revin, mai înţeleaptă, cu calm, dar cu aceeaşi curiozitate si nerăbdare de a vedea produsul finit, de a mă simţi "îmbrăcată" cu el. Dacă iese aşa cum mi-l imaginam este o binecuvântare, dacă nu... hm... nu mai am chef de nimic... Însă oricum ar ieşi o iau de la capăt, din nou, si am sentimentul ca odată ce ai început nu te mai poţi opri.